Asociaţia Culturală Reşiţa Română – Palatul Cultural

Reşiţa, acest oraş cunoscut prin industrie din 1771, nu a fost numai un oraş al uzinelor, ci şi un oraş în care a existat o activitate culturală intensă. În 1771 Reşiţa Română, această parte a oraşului unde se află Palatul Cultural, era un cartier cu 45 de case, dar în secolul următor s-a accentuat procesul de urbanizare al cartierului.
La o sută de ani de la înfiinţarea uzinei, mai precis în 1872, s-au pus bazele unui cor muncitoresc, care, sub bagheta dirijorului Iosif Velceanu, s-a făcut cunoscut în Banat.
Peste câţiva ani, în 1895, s-a constituit Corul plugarilor din Reşiţa Română, sub denumirea „Reuniune de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor din Reşiţa Română”, care avea drept motto:
„Grija noastră să ne fie
Munca rodnică şi vie,
Înţelegere între fraţi,
Ani mulţi şi netulburaţi”.
Menţionăm faptul că din grupul de corişti făceau parte alături de plugari şi muncitori din uzină, chiar şi alte naţionalităţi, nu numai români.
Corul plugarilor a fost condus mai ales de învăţători, care au pus în scenă şi piese de teatru, printre care îi amintim pe Ion Mărilă, Coriolan Cocora, Trandafir Lugojonel şi apoi Ion Iliasă.
După anul 1905, dirijorul corului era învăţătorul german Adalbert Hehn, iar ocrotitorul şi organizatorul acestei reuniuni era învăţătorul Gheorghe Albu.
După retragerea lui Adalbert Hehn, la pregătirea corului au urmat Avram Meda şi Ştefan Albu. În acea perioadă a fost organizată de societatea culturală şi o orchestră condusă de N. Cismaş.
Din grupul de corişti făceau parte, alături de plugari şi muncitori români, şi reşiţeni de alte naţionalităţi, iar programele erau tipărite în limbile română, germană şi maghiară. Spiritul de colaborare artistică, de bună convieţuire a plugarilor cu muncitorii de toate naţionalităţile s-a răsfrânt asupra manifestărilor muzicale publice. Amintim faptul că Iosif Velceanu, dirijorul „Reuniunii de coruri din Reşiţa Montană”, în primii ani de după 1900, a participat cu mai mulţi corişti la pregătirea coriştilor din Reşiţa Română.
Reuniunile muzical-corale şi teatrele prezentate în Reşiţa au fost completate, ulterior, şi cu acţiuni sociale de ajutorare.
În anul 1907 conducerea corului a fost preluată de învăţătorul Ion Mărilă. Acesta a reprezentat, prin activitatea sa spectaculoasă, un moment foarte important în ascensiunea valorică şi conţinutul repertoriului.
În septembrie 1910, Corul plugarilor din Reşiţa Română a organizat sărbătorirea propriului steag. Pe steag erau înscrise versurile:
„Din glia noastră să răsară
Cântece, flori de primăvară”.
Corul plugarilor din Reşiţa Română avea, cum precizează Ion Mărilă, nobila deviză:
„Lasă-ţi române sapa şi carul şi, în loc de coasă, ia lira în mâini!”
Cu referire la nivelul artistic şi la succesul repurtat de Corul plugarilor, presa vremii scria că „a secerat” apalauze furtunoase. Cântarea „Pe-al nostru steag e scris unire”, interpretată de toate formaţiile prezente la sărbătoarea steagului, a ridicat asistenţa în picioare, încheindu-se cu versurile lui Bolintineanu:
„Viitor de aur România are
Şi prevăd prin secoli a ei înălţare”.
În anul 1923, ziua de 19 august a însemnat pentru Corul plugarilor din Reşiţa Română o adevărată sărbătoare. La festivitatea organizată de „Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat”, au participat mai multe formaţii corale din Reşiţa şi împrejurimi, evenimentul având ca scop declarat „cultivarea şi popularizarea muzicii vocale şi instrumentale”.
În anul 1924, corul a participat la un concert public în oraşul Lugoj. Tot în acelaşi an, în cadrul concursului organizat la Timişoara, în zilele de 27 şi 28 septembrie, sub denumirea de „Serbarea cântecului românesc”, a interpretat cântecul „Junimea parisiană”, obţinând premiul II. Merită să menţionăm juriul concursului, compus din din D. Kiriac, Ion Vidu, profesorul şi folcloristul Aurel F. Petreanu din Lugoj şi scriitorul Lucian Costin din Caransebeş.
La 20 februarie 1927 se înfiinţează „Asociaţia Culturală a Plugarilor Români din Reşiţa Română”, condusă de dr. Cornel Roşu. Din acest moment s-a pus problema construirii unei clădiri destinate activităţilor culturale. Astfel, între 1928 – 1930 a fost construit „Palatul Cultural”, proiectat de arhitectul Iosif Victor Vlad, profesor universitar la Politehnica Timişoara. Clădirea a fost construită din fondurile strânse de corul plugarilor şi muncitorilor din Reşiţa Română, clădire inaugurată în data de 29 iunie 1930.
În perioada cuprinsă între 1930 – 1941, Corul plugarilor din Reşiţa Română a devenit mai independent. Separat de corul condus de Ion Mărilă, a avut pe lângă spectacolele corale din Reşiţa şi turnee pe valea Bistrei, Caransebeş, Oraviţa şi Grădinari.
Semnalăm conlucrarea, încă de la începuturi, a Corului plugarilor din Reşiţa Română cu corurile celorlalte naţionalităţi din localitate, având ca scop şi sens culturalizarea maselor, întreţinerea unei vieţi spirituale bogate, de întărirea legăturilor culturale şi sociale în comunitate.
Coriştii aveau clar exprimat în „cântare şi lectură” ca principiu al fericirii şi al puterii societăţii omeneşti, armonia! Ei scoteau în evidenţă faptul că armonia în cântare este folositoare pentru un popor, pentru o naţiune, deoarece o întăreşte şi o pune în stare de a săvârşi lucruri mari. Coriştii s-au adunat să cultive în armonie cântecele româneşti ş să contribuie, fiecare, după puteri, la realizarea acestui scop.
O activitate prestigioasă a înregistrat Corul plugarilor din Reşiţa Română sub conducerea dirijorului Ion Iliasă, începând cu anul 1934. La grandioasa serbare a cântecului românesc, organizată la Timişoara, de către Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor din Banat, corul reşiţean a câştigat premiul II, iar dirijorul corului, Ion iliasă, a fost premiat . În luna decembrie 1936, la Palatul Cultural din Reşiţa Română, Corul plugarilor, condus de către dirijorul Ion Iliasă, a prezentat un spectacol muzical-teatral excepţional.
După cel de-al doilea război mondial, activitatea coristică a mai continuat câţiva ani, iar după aceea, aceasta a cunoscut o redimensionare, fiind preluată de Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa.
În data de 8 februarie 2002, a fost înfiinţată „Asociaţia Culturală Reşiţa Română”, continuatoare a „Asociaţiei Culturale a Plugarilor Români din Reşiţa Română”, având ca principal scop dezvoltarea şi promovarea tradiţiilor culturale locale. După aprobarea statutului, conform actului constitutiv, în acelaşi an a fost autentificat de notariat, în 11 februarie 2002. Actul constitutiv a fost semnat de un număr de 22 de membri, foşti membri ai „Asociaţiei Culturale a Plugarilor Români din Reşiţa Română” sau urmaşi ai acestora.
Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică Reşiţa Română a fost reînfiinţată, în anul 2007, cu scopul de a continua tradiţia corală, teatrală, muzicală şi de dansuri, cu participarea amatorilor.

Prof. dr. Doina Frigură Iliasă şi ing. Ion Frigură Iliasă

Reşiţa – 27 august 2012