ION MARILĂ – un dascăl de excepţie şi un promotor al culturii în Banat

– MEDALION –

Ion Marilă

Printre o mulţime de dascăli care au pus trăinicie şi suflet pentru viaţa culturală a Reşiţei Române şi a Banatului a fost şi învăţătorul Ion Marilă, născut în anul 1883, la Reşiţa. După absolvirea Şcolii nr. 3 (Şcoala de la Vamă) şi-a continuat studiile la şcolile speciale pentru pregătirea învăţătorilor la Lugoj şi Caransebeş.
La Reşiţa ca tânăr învăţător activează în corul Reuniunii plugarilor din Reşiţa Română. Despre această reuniune cu oameni sufletişti ziarul „Tribuna Poporului” din Arad scria în martie 1901: „Corul plugarilor a reactivat însufleţirea coriştilor, a reînviat, iar concertul angajat pe 24 ian. a.c. a dat cele mai vii dovezi că ţinând aceşti bravi plugari la înţelegerea bună, în curând şi acest cor va ajunge la înălţimea ce i-o dorim cu toţii”. Chiar în această perioadă dirijorul corului era învăţătorul german Adalbert Hehn. Învăţătorul Ion Marilă, unchiul meu, a preluat conducerea artistică a reuniunii în anul 1907. Sub conducerea sa au fost prezentate publicului piesele „Sătenii” de Al. Petrin în decembrie 1908 şi „Trei doctori” în februarie 1909. Nedispunând de un spaţiu corespunzător acestea s-au jucat în sala ospătăriei S. Cioran din Reşiţa.
În 18 noiembrie 1909 „diletanţi” din Reşiţa, cum erau numiţi membrii coralei, au prezentat în localul „Casinei Romane” drama populară „Grănicerul” de I. Velovan, regizorul spectacolului a fost învăţătorul Ion Marilă. Ziarul „Tribuna” din Arad scria despre acest spectacol: „Rolul principal al lui Afilon l-a susţinut D. Ghermeleu cu joc natural şi bine studiat, C. Tismănariu în rolul lui Crăciun şi A. Fărcăşescu în rolul lui Rusalin au fost la înălţime. Tot asemenea şi D. Ghe. Dobre jucând pe Sinisie, P. Cărăbaş pe Petru, fratele lui Afilon şi St. Liuba, pe Rista, D-na A. Frăţilă a jucat pe Saftă, ireproşabilă. Jocul şi glasul argintiual d-şoarei M. Ghermeleu în rolul Semenica fost admirat. Şi în sfârşit Crina: d-ra I. Diaconovici, Talia: d-ra M. Tămaş, Icoania D-ra M. Fărcăşescu şi Stana: d-ra A. Marilă s-au achitat cu mult efect de rolurile lor şi au fost mult aplaudate.”
Despre acest spectacol a scris şi ziarul „Drapelul” din Lugoj.
În septembrie 1910, sub conducerea lui Ion Marilă, a fost organizată sărbătoarea propriului steag. Pe steag erau înscrise versurile: „Din glia noastră să răsară / Cântece flori de primăvară”. Cu această ocazie Ion Marilă lansează nobila deviză-îndemn: „Lasă-ţi române sapa şi carul şi, / În loc de coasă, ia lira în mâini”.
În anul 1910 a fost pusă în scenă piesa „Iancu Jianu Căpitan” de Millo.
În anul 1911 diletanţi plugari au prezentat piesa de teatru „Bărbaţi fermecaţi” de A. Pascaly a cărui muzică de scenă a fost scrisă de Iosif Velceanu dirijorul coralei din Reşiţa Montană în regia d-lui Ion Mărilă. Muzica spectacolului poate fi asemănată cu operetă.
Pe lângă toate acestea Ion Marilă a fost şi un mare patriot, luând parte cu însufleţire la Marea Unire din anul 1918, insuflând acelaşi patriotism şi micuţei sale fiice Stela participantă şi ea la acest eveniment .
În anul 1919 devine primul revizor şcolar al Caraş-Severinului iar mai apoi al judeţului Severin. Deţinând această funcţie se dedică mai mult activităţii didactice participând sporadic la activităţile reuniunii.
Ion Marilă a colaborat la publicaţiile pedagogice şi periodicele bănăţene ale timpului cum ar fi: „Almanahul Bănăţean”, „Drapelul”(Lugoj), „Voinţa Banatului”, „Răvaşul”(Cluj), “Revista profesorilor din Banat” (1922), „Bucuria copiilor” şi cartea „Să fim buni cu copiii”
Tipăreşte şi publică printre altele volumul intitulat „Igiena şi învăţătorul” Lugoj (1929). Se îngrijeşte alături de alţi dascăli de „Revista profesorilor din Banat” încă din anul 1922, când a fost înfiinţată.
Participă la 20 februarie 1927 la înfiinţarea „Asociaţiei Culturale a Plugarilor Români din Reşiţa Română”, condusă de dr. Cornel Roşu.
Este unul dintre iniţiatorii unor festivităţi organizate de „Asociaţia corurilor şi fanfarelor din Banat” având ca scop declarat „cultivarea şi popularizarea muzicii vocale şi instrumentale”.
În anul 1924 în zilele de 27-28 septembrie este participant cu corul Reuniunii la Timişoara la spectacolul public intitulat „Serbarea cântecului românesc” unde a fost interpretat cântecul „Junimea parisiană”, obţinând premiul II. Merită să nominalizăm valoarea juriului compus din: Ion Vidu, D. Kiriac, profesorul şi folcloristul Aurel F. Petreanu din Lugoj şi scriitorul Lucian Costin din Caransebeş.
Moare în anul 1933 şi este înmormântat în Cimitirul nr. 7 din Reşiţa. Având o fiică, Stela căsătorită cu colonelul Ion Almăjan.
Ca un semn de recunoştinţă, edilii oraşului din acea vreme i-au atribuit numele său unei străzi din Valea Domanului „Ion Marilă”.
Asociaţia învăţătorilor din judeţul Severin ca semn a mulţumirii şi aprecierii au amplasat pe mormântul său o frumoasă cruce pe care scrie:
„Ridicat-am această cruce ca o duioasă amintire şi creştinească recunoştinţă celui ce ne-a iubit şi pe care l-am iubit. Lui Taica Ion al nostru al tuturor”.

prof. dr. Frigură Iliasă Doina

Reşiţa – august 2014