Poveşti de amor în Reşiţa veche

Interviu cu Saveta Laţcu – a lu Ţagu

Saveta Laţcu – Ţagu

Elisaveta Laţcu (Saveta lu Ţagu) s-a născut în data de 14 ianuarie, 1942, la Soceni, în apropiere de Reşiţa. A locuit toată viaţa la Reşiţa, petrecând şi scurte perioade la Soceni, fiind fiica unui înstărit întreprinzător din Reşiţa, Ion Laţcu -Ţagu, proprietarul a mai multe imobile şi al unei mori renumite din Reşiţa, Moara lu Ţagu, care a funcţionat pe pârâul Doman, în apropiere de actualul centru civic al oraşului, până în anul 1965.
Elisaveta Laţcu este membru fondator al Asociaţiei Culturale Reşiţa Română, fiind o ferventă susţinătoare a acţiunilor culturale ale asociaţiei. De câţiva ani a început să scrie poezie şi în prezent lucrează la primul său volum de versuri.
De unde vine numele acesta de Ţagu?
Ţagu este o poreclă a familiei, a bunicilor şi străbunicilor mei, o poreclă aşa cum aveau toate familiile vechi de bănăţeni. Cei mai mulţi oameni se cunoşteau după aceste porecle, fără să cunoască numele oficiale. Aşa mă cunoşteau, şi mă cunosc şi astăzi, mulţi reşiţeni, cu numele de Saveta lu Ţagu.
Ce vă amintiţi de Palatul Cultural? În copilărie, mergeaţi la Palatul Cultural?
Ei, cum să nu! Nu vă spun de câte ori am luat bătaie pentru Palatul Cultural! Fugeam de acasă, seara… Aveam mamă vitregă. Şi mă muncea de nu-i adevărat, toată ziua. Şi tot îi spuneam că eu fac şi asta, fac şi ailaltă, dar, mă laşi la Cultural? Şi îmi spunea: Mai văd. Mai văd.
Fugeam de acasă, ca să văd un film. Vedeam un film de trei-patru ori. La casa de bilete era mama Ana Laţcu, soacra dentistului Voinea. Ei locuiau pe lângă Spitalul Vechi, pe strada Eminescu. Şi ea mă lăsa să intru fără bani, bineînţeles, fiindcă ştia că tatăl meu a cărat piatră şi nisip şi a pus bani pentru construcţia Palatului.
Ştiu că înainte de război se organizau spectacole şi baluri la Palatul Cultural. După război s-au mai făcut?
S-au făcut, cum să nu! Îmi amintesc de un bal în care tatăl meu a vrut să afle pe cine vrea fratele meu de nevastă. Şi a venit fratele meu acasă şi a spus că nu se ţine balul. Păi, de ce nu se ţine, a întrebat tata. Nu se ţine, că nu sunt bani ca să plătim muzica. Zice tata, ia du-te tu şi spune-le să alegeţi o regină a balului. Eu îţi dau bani, alţii să se ortăcească, să adune şi ei bani, ţineţi balul şi alegeţi regina balului. De care fată îţi place ţie, pe aia să o alegi.
Ceilalţi băieţi erau mai săraci, dar, împreună, au adunat mai mulţi bani, ca să aleagă ei regina. Dar, tata i-a mai dat bani fratelui meu, ca să aibă el dreptul să aleagă regina. I-a dat o grămadă de bani. După ce fratele a plecat la Cultural, tata mi-a zis să mă îmbrac şi după aia mi-a umplut sânul cu bani. Mulţi bani. Mi-a zis: Te duci la ceacea tău, îl iei de mână, şi ridici bluza să pice banii jos şi el să-i adune. Să vadă lumea. L-am întrebat pe tata de ce aruncă banii şi mi-a spus că vrea neapărat să ştie cu cine vrea băiatul lui să se însoare.
Aşa am făcut şi, sigur, fratele meu a câştigat, a pus cei mai mulţi bani pentru bal şi a avut dreptul să aleagă. Şi el o ales. O ales o unguroaică. O vecină de la moară, o fată foarte frumoasă. Şi ea mă plăcea pe mine şi eu pe ea, dar, sigur, ea era mai mare. Şi fratele meu a scos-o regina balului şi a dansat cu ea. S-a terminat balul şi fratele meu a venit acasă. Tata l-a întrebat: Na, ai scos regina balului? Da, am scos-o. Pe cine? Fratele i-a spus numele. Nu mai ştiu cum o chema. Stătea lângă moară, pe prima străduţă după Mărăşeşti. Tata s-a supărat: Păi, eu ţi-am dat bani ca să scoţi viitoarea mea noră! Tu ai scos-o pe unguroaică! Nu zic că nu-i frumoasă, dar eu am vrut să ştiu la cine să merg în peţit! Şi fratele meu a fost aşa indiferent, am văzut şi am auzit cu urechile mele când i-a spus lui tata: Ea o fost cea mai frumoasă! Tata a aruncat cu pălăria de pământ şi a zis: Nu am crezut că am aşa un copil prost! Eu am vrut să-mi văd nora şi tu-mi aduci o unguroaică!
Cred că fata era colegă de liceu cu fratele meu. Dar, secretul era altul. Eu îl ştiam. Noi am avut femeie în casă şi fratele meu s-a combinat cu ea. Până la urmă cu ea s-a şi căsătorit. Tata, când a aflat, a dat-o afară, dar fratele meu a plecat de acasă, după ea. Ce să faci, dragostea a fost mai tare!
Dumneavoastră aţi dansat acolo, la baluri?
Nu, că eu eram mică. După ce am crescut, la Palatul Cultural a fost numai cinematograf. Dar, se făcea în fiecare an bal, acolo. Se făcea cu Ionii, de Sfântul Ion. Dacă erau fete de măritat, băieţi de însurat. La bal căutau băieţii fete de măritat. Dar, ghinionul, în acea vreme era că nu prea erau fete în Reşiţa. Aşa că îşi căutau neveste din altă parte. De exemplu, prima soţie a tatălui meu a fost din Câlnic.
Mama dumneavoastră?
Nu, nu era mama mea. A fost mama fratelui meu. Prima soţie a tatălui meu. Aia o fost din Câlnic. Nu i-a plăcut sau eu ştiu ce-o fi fost?! Nu am întrebat niciodată de ce s-au despărţit. Dar, noi doi, fraţii, ne-am iubit foarte mult. Fratele meu zicea că trebuie să ne iubim, că nu avem mamă, niciunul… Şi, atunci, tata s-a căsătorit cu mama mea, de la Soceni. Aia, iar, nu a vrut să vină aici. Pentru că tata era bogat, avea avere, gospodărie mare şi trebuia să lucreze mult. Şi, tata era mai bătrân ca ea cu 19 ani. Şi ea n-o vrut, şi, totuşi, tatăl ei a forţat-o. Şi m-a adus pe mine pe lume şi m-a lăsat mică. La un an şi jumătate m-a lăsat. A plecat înapoi, la Soceni.
Dar, v-aţi cunoscut mama?
Da, dar nu ne-am iubit. Era ca o străină. Atunci, tatăl meu s-a recăsătorit cu o femeie care avea un copil.
Aşa, şi aţi mai avut un frate vitreg.
Nu am fost fraţi. Că nu aveam nici aceeaşi mamă, nici acelaşi tată. Dar, asta e altă poveste. La 16 ani, ne-au obligat să ne căsătorim. A fost o înţelegere între ei, că eu, când împlinesc 16, şi el, când împlineşte 19, să ne căsătorească. Ca să rămână averea în familie. Şi, au făcut asta, deşi, noi n-am vrut. Că noi am crescut ca fraţii. Ne acopeream unul pe altul. Dar, ne-au făcut numtă mare. Două sute de persoane. Era mult atunci. Şi, am stat doi ani, şi am dormit în acelaşi pat, dar n-am avut relaţii amândoi. Că n-am putut. Nici unul nici celălalt. Şi după doi ani am divorţat cu certificat medical, că eu eram fată. Şi în trei luni s-a terminat divorţul şi, atunci, şi tatăl meu s-a despărţit de mama vitregă. Şi i-a făcut casă, pe strada Câlnicului, unde a fost DAC-ul, dacă ştiţi. Era o firmă care aduna lână şi material vechi pentru ţesătorie. Deci, în timp de trei luni i-a făcut casă şi ea s-a mutat acolo şi, atunci, eu am venit acasă. Eu, în timpul ăsta de trei luni, cât a durat divorţul, am stat la mama mea, la Soceni. De fapt, am stat numai două săptămâni, că, tatăl meu a zis să nu rămân acolo, să vin la fratele meu. Să stau la el, că nu mama mea m-a crescut, ci fratele. Fratele meu era deja căsătorit, şi am stat la ei.
Un adevărat roman sentimental.
Da, viaţa mea a fost un roman. Dar, fiecare om are romanul său. Atunci, m-am căsătorit cu un măcelar. Am stat numai un an şi jumătate cu el. I-a plăcut să bea, i-au plăcut femeile. M-a lăsat pentru o altă femeie. Adică, eu l-am prins cu o femeie, la Dognecea, unde avea măcelărie. Eu am venit acasă şi el a rămas cu ea, acolo, la Dognecea… Între timp a murit fratele meu, într-un accident, la mină, la Anina, unde lucra ca lăcătuş. Avea numai liceul, la şcoală, mai departe, tata nu l-a dat. A căzut de la unsprezece metri. A murit fratele meu şi, după două luni, a murit şi măcelarul. Dacă el s-a încurcat cu aia, aia i-a păpat banii. El a fost măcelar şi în Reşiţa şi la Dognecea. Se ducea vinerea şi sâmbăta la Dognecea. El cântărea, ea încasa banii. Şi, când eu m-am dus acolo, să-l ajut pe soţul meu, ea n-a plecat. Şi, atunci, cum am spus, am plecat eu, am venit acasă şi ne-am despărţit. Atunci, am rămas singură, doi ani, după doliul după fratele meu, pe urmă, m-am recăsătorit.
Soţul a murit?
Nu. Tot pentru o femeie m-a lăsat. Asta este. Iubire n-a fost. Nu am avut noroc în dragoste. Poate, de aceea, acum, scriu poezii de dragoste.

Matei Mircioane

Reşiţa – august 2013